La sfârșitul secolului al 19-lea, orașul Bacău, un târg puțin mai mare decât o comună, avea o populație de aproape 11.000 de oameni, din care mai puțin de jumătate știau carte.

Majoritatea atelierelor și magazinelor din Bacău erau deținute de comercianții
evrei, care în 1886 erau majoritari în oraș.

Potrivit amplei monografii „Județul
Bacău-Studiu agricol și economic”, a inspectorului de domenii S.P. Radianu, din
1889, scrisă la ordinul Ministerului de
Agricultură, doar 38% dintre băcăuani știau carte.

Pe atunci, orașul Bacău – numit uneori și
comună – avea cinci biserici ortodoxe române, una armeană, una catolică, o
sinagogă, un spital român și unul evreiesc, un gimnaziu, două școli de fete,
trei școli de băieți și o tipografie.

Orașul Bacău era un târg cu 4 tăbăcării, două săpunării și o țesătorie.

Imaginea 1/10:
…